Tema acestei luni – Relații orizontale
Conceptul de relații verticale și orizontale a fost creat de psihoterapeutul Alfred Adler și a fost readus în ochiul publicului prin bestseller-ul modern japonez „Curajul de a nu fi plăcut” de Ichiro Kishimi și Fumitake Koga.
O relație orizontală este aceea în care ambele părți au putere egală și relaționează dintr-un loc de respect reciproc și autoritate.
O relație verticală este aceea în care se consideră că o parte are mai multă putere sau înțelepciune decât alta. Un exemplu ar fi relația dintre părinte și copil, medic și pacient sau profesor și elev. Ar putea fi natural să presupunem că aceste relații trebuie să fie verticale, dar funcționează cel mai bine atunci când există un respect reciproc și o împărtășire.
Vreau să mă concentrez pe un domeniu din cadrul acestui subiect – relațiile orizontale și verticale în cercurile spirituale și terapeutice. Am văzut stările vindecate și rănite ale acestor relații și sunt conștient de delicatețea propriei mele poziții cu clienții și chiar ca autor al acestor buletine informative.
Acest subiect este aproape de inima mea, deoarece am experimentat pentru scurt timp o versiune extremă a unei relații spirituale verticale cu mulți ani în urmă și am fost uimit de cât de atrăgător a fost, chiar și pe cât de perspicace am simțit că eram atunci.
Cursul cu pricina a fost condus de un lider cu o mare carismă și o certitudine absolută în ceea ce privește credințele sale, un autoproclamat copil-minune. Învățăturile sale au fost o amalgamare a muncii de-a lungul veacurilor, a susținut el, așa că a fost în siguranță să ai încredere în înțelepciunea și experiența lui.
Pe măsură ce am fost atras mai adânc, mi s-a arătat o lume spirituală bazată pe dualitate, în care oamenii erau fie disciplinați, fie leneși și în care profesorul era singurul care ne putea ajuta să ajungem la următorul „nivel” de iubire.
Aceasta era în mod clar o relație verticală, în care se simțea superior nouă și ne ajuta să devenim superiori celorlalți. Scrisă așa, sună evident că ar fi trebuit să renunț mai devreme, dar această dinamică a fost tentantă și a făcut apel la partea din mine care dorea să fie „specială” și se aștepta ca „specialitatea” să fie recompensa la sfârșitul unei lungi drum al efortului și dăruirii.
A fost o experiență extremă, dar există aspecte mai subtile care ne pot prinde în capcană, chiar și în cadrul unei ședințe de terapie sau la o retragere sau un curs de antrenament.
Există multe semne de avertizare la care mă uit, inclusiv în interiorul meu când scriu aceste buletine informative. Nu încerc să arăt un acces special la înțelepciune, ci doar capacitatea mea de a pune întrebări interesante, de a stimula curiozitatea fără a oferi neapărat soluții. Făcând acest lucru, încerc să relaționez cu tine pe orizontală și sper să se simtă așa și pentru tine.
Deci, cum recunoaștem relațiile spirituale verticale? Iată lista mea de semne de avertizare, recunoști vreunul dintre ele în viața ta?
1. Învățătorul pretinde că are un dar, un acces mai bun la Spirit și adevăr decât tine și învățăturile lor nu sunt deschise provocării sau posibilității erorii.
2. Opiniile lor pretind că se bazează pe învățături atemporale, posibil ascunse, pe care oamenii „normali” nu le pot accesa.
.3 Nu există spațiu pentru propriile opinii, experiență, pregătire sau intuiție. Dacă sugerați ceva, s-ar putea chiar să vi se spună că aveți probleme cu autoritatea sau că canalizați spiritele.
4. Această respingere a propriului tău simț al adevărului te împinge să-ți recunoști autonomia și valorile personale. Îți predai adevărul liderului / profesorului / terapeutului.
5. Granițele sexuale pot fi depășite.
6. Este nevoie de un angajament financiar extrem ca dovadă a dăruirii tale. S-ar putea să ți se spună că, dacă ai cheltui bani pentru, de exemplu, intervenții chirurgicale care salvează vieți, de ce nu pentru propria ta dezvoltare spirituală? Dacă puneți la îndoială costul, vi se spune că aveți o problemă cu conștiința deficitului și cu chakra rădăcină.
7. Există promisiuni de recompense spirituale ierarhice care duc la mântuirea personală.
8. S-ar putea să fii învățat că cei care nu urmează această cale vor suferi într-o zi grozavă de socoteală sau separare globală.
9. Suferința și sacrificiul sunt încurajate ca o cale către Dumnezeu sau spre vindecare
10. Membrii sunt expulzați pentru nerespectare, ca exemplu pentru orice refuzător.
Relația dintre client și terapeut se poate simți în mod inerent mai sigură decât a fi parte dintr-o mișcare spirituală, dar riscurile încă se aplică. Pot exista niște limite mai clare, dar terapeutul deține în mod inerent o putere de bază și trebuie să o folosească pentru a-i împuternici clientul să-și găsească propria cale adevărată de vindecare, mai degrabă decât să le impună una. Acest lucru ajută la menținerea relației orizontale, cu terapeutul în sprijinul obiectivelor alese de client și al procesului de vindecare, mai degrabă decât să controleze acesta.
Terapeutul trebuie să parcurgă o cale delicată, nuanțată și să aibă grijă să nu cadă în „salvator” sau „director”. Este o provocare constantă să ne asigurăm că clientul crește să simtă propria înțelepciune și putere, nu terapeuții.
Cu dragoste
Andrew