Folosirea armonicelor pentru vindecare globală
Vreau să continui „armonicele pentru vindecare” cu o nouă zonă și o armonică pentru această lună – „conștiința lipsei” – care este probabil rana umană originală. Aceasta este ideea că altcineva are mai mult decât mine, sau ceva ce îmi doresc, sau este o amenințare la adresa a ceea ce am deja.
Acest tip de gândire îi determină pe mulți lideri și oameni puternici din lumea noastră de astăzi să provoace mari daune. Vreau să introduc o armonică care să-i energizeze starea de vindecare, pe care o văd ca fiind suficiență, moderație și compasiune.
Pentru a activa armonica din tine și din mediul tău, pur și simplu citește-o cu voce tare de 3 ori sau scrie-o și păstrează-o la tine, poate pune-o sub pernă. Poți chiar să o adaugi la cele două anterioare, din buletinele informative anterioare.
Conștiința lipsei 263 497 108 263
Sper că intenția noastră combinată de aici ajută la crearea unei schimbări colective pozitive.
Tema acestei luni – Încotro ne îndreptăm cu toții?
Când am călătorit șamanic în această temă, mi s-a arătat schița unei povești:
„Dumnezeu i-a dat unui gardian uman un măr cu invitația de a avea grijă de el. Gardianul a simțit că pomul fructifer avea nevoie să fie udat zilnic și hrănit cu compost bogat. Într-o perioadă scurtă de timp, pomul a dat semne de stres – crescuse prea repede, iar rădăcinile erau slabe, crescând spre suprafață în căutarea unei hrane ușor accesibile.
Pe măsură ce pomul se lupta cu dificultăți, gardianul a considerat că este înțelept să-l taie, să elimine bolile, să restricționeze creșterea neuniformă și ramurile încrucișate. Pomul a devenit mai uniform, a produs fructe mai consistente și a ținut departe insectele și ciupercile.
Gardianul a simțit apoi oportunitatea de a planta mai mulți pomi în apropiere, pentru a crește randamentul. Pomii își împărtășeau conexiunile radiculare prin rețeaua micelială, așa că toți se simțeau bine, dar, deși beneficiau de faptul că erau alături de alți pomi, doar cei mai rapizi crescători sau cei norocoși de la margini puteau găsi suficientă lumină pentru a prospera.
Pentru a rezolva lipsa percepută de lumină naturală, gardianul a decis să folosească lumină artificială, pentru a ține fiecare pom în interior, astfel încât tot spațiul de deasupra să poată fi… iluminat. Copacii au fost ținuți în ghivece, iar solul a fost înlocuit cu un gel bogat în nutrienți. Productivitatea a fost maximizată și s-a evitat repausul sezonier.”
O parte din această poveste este foarte literală, dar fundamental este despre o atitudine. Vă invit să simțiți toate straturile diferite de aici, dar provocarea mea pentru noi toți este să simțim cum ar fi lumea dacă am fi lăsat copacul în pace de la bun început.
Am putea pur și simplu să o privim cum menține ritmurile sacre ale anotimpurilor, să o îmbrățișăm când avem nevoie de confort, să ne adăpostim sub coronamentul ei când plouă, să ne hrănim cu fructele ei de sezon, să o lăsăm să-și semene semințele în mod natural și să o împărtășim cu toate creaturile și formele de viață care ar beneficia de prezența ei?
Revenind la tema acestui buletin informativ, dacă luăm povestea ca o metaforă pentru locul în care se află umanitatea, cum am putea avansa către o relație mai conectată și mai echilibrată cu acel copac?
Observ cu curiozitate cum se schimbă pământul, nu doar clima, ci și câmpul său electromagnetic. Pare o știință solidă că acest câmp slăbește, un proces total natural care face parte dintr-un ciclu pe termen lung. Când câmpul va dispărea complet, atunci Pământul se va roti într-o nouă direcție, soarele va răsări la vest și va apune la est.
Efectul asupra conștiinței umane ar putea fi la fel de puternic. Avem propriul nostru câmp electromagnetic, care este profund hrănit de Mama Pământ. Când pierdem această conexiune, pierdem echilibrul, de unde și nevoia de sprijin, cum ar fi rezonatoarele mele.
Această schimbare în câmpul ei va fi profund transformatoare pentru noi și tehnologia noastră și va facilita o nouă relație cu Mama Pământ. Șamanul peruan numește acest moment viitor „pachacuti”, „marea cotitură”.
Este greu de știut când s-ar putea întâmpla acest lucru, nu cred că este fix. Când mă voi conecta, voi primi secolul următor, nu acesta. Prin urmare, suntem cu toții precursori, aici pentru a provoca modul în care trăim cu toții, dacă asta ne cheamă, astfel încât, atunci când se va ivi oportunitatea, trecerea la noul mod de a fi să fie blândă și sacră.
Cu dragoste
Andrew